.
De câteva zile se tot comentează, se justifică, se motivează creșterea salariilor demnitarilor.
Și totul a început cu o declarație a Președintelui … un amalgam de cuvinte care în actualul context păreau deraiate de pe un drum național pe o autostradă suspendată în nori. Amalgamul de cuvinte: „demnitate”, „bani”, „funcție”, „corupție” … se vroia umbrela protectoare pentru bomba financiară care a explodat în capul românilor.
În paralel de o vreme circulă zvonuri, afirmații tot mai credibile că de 6 luni se tot muncește la vila prezidențială, cu transformări fanteziste ce au tocat până în prezent vreo 2 milioane de euro. La asta ar fii de adăugat și alte extravaganțe: mașini de lux, avioane, naveta București-Sibiu, designer vestimentar prezidențial, vizitele inutile prin capitalele europene etc. O aritmetică simplă de totalizare a cheltuielilor conduce la concluzia finală evidentă că Președintele K. Iohannis este prea costisitor pentru micul buget al României și, mai grav decât atât, este faptul că sfidează poporul prin totala lipsă de bun simț.
În consecință, cred că nu se pune problema măririi salariului Președintelui, ci stoparea dezmățului financiar pe care îl practică, ba chiar imputarea exceselor financiare din respect pentru contribuabilii onești din această țară.
Refrenul explicativ al creșterii salariilor demnitarilor ar fii justificat dacă ar exista demnitari adevărați: cu capacități intelectuale deosebite, realizări profesionale recunoscute, abilități manageriale remarcabile, cultură generală, onestitate, corectitudine, și înainte de toate bun simț. Din păcate, realitatea tristă românească evidențiază o galerie de personaje cocoțate în fotolii de demnitari pentru care muncesc zeci de consilieri.
Să fim serioși:
Demnitatea nu stă în salariu!
.
Respectul nu e dat de funcție!
.
anamariaenea 